Ordinea naturala a lucrurilor / Antonio Lobo Antunes
Prima lectura: 1-15 iunie
Este nisipul fin al anilor spalat de spuma laptoasa a marii, este increngatura legaturilor de familie, a generatiilor decrepite agatate de urmasi cu ghearele nefiintei si nevoii de vesnicie, dar o trecere ireductibila, este paienjenisiul iubirilor trecute sau prezente, implinite si neimplinite, este aburul poros al gandurilor, acelea cu care scrii carti imaginare, care nu se vor tipari niciodata decat in crevasele sufeltului tau, este spulberul materiilor construite azi peste cele de ieri, si sub cele de maine, este intunecimea ciudateniei fiecaruia dintre noi, cu secretele lui de nepatruns ascunse acolo in unghere tainice, si ale mai multora, familii sau nu, care raman o groaza colectiva de adevar, de a spune lucrurilor nu pe fata ci pe comun, la fel, este astfel versiunea trecerii noastre pe acest pamant asa cum o intelegem fiecare si toti la un loc.
Este un poem in proza, o alegorie acida, o naratiune halucinanta, o fantasma, nu realism magic, ci poate cumva dincolo, pe campurile suprarealului, ale imaterialului care este uneori mintea umana in patologicul ei cel mai comun. Este un autor fost psihiatru, care trateaza boala noastra, a umanitatii, a defectelor noastre.
Este o poveste trista, spusa de zece personaje in perechi alternante. Intre varste si profesii, boli si obsesii, vise si realitati, amintiri si prezent, intre iubiri si nostalgii, oras si mare.
Este o colectie debordanta de metafore, mai puternice decat tot ce am citit pana acum. Intensa pana la epuizare. Dar incantatoare.
Este o continua, rapida si derutanta alternanta a planurilor temporale. Ca atunci cand traim aievea in doua-trei planuri mentale. Prezent, cu imagini din trecut, legate de chei din prezent, uneori doua trei fire de amintiri din trecut, fiecare cu intelesurile lui. Alternativ Lobo Antunes se joaca si cu planurile personajului povestitor. Ca si cum ai vedea trei-patru filme in paralel, cu povestitori diferiti la momente diferite. Si totusi totul legat printr-un fir organic puternic. Tehnica romanului - o desfatare.
Am citit-o entuziasmat la inceput, apoi putin contrariat de unele alegeri ale autorului, dar dupa ce le-am inteles, aproape ca nu am mai lasat-o din mana. Carte de suflet si autor de capatai.
