Guvernatoarea iubirii

Ines a sufletului meu / Isabel Allende

Prima lectura: 15-30 Mar 2009

Istoria uita cele mai frumoase poezii ale vietii. In nedreptatea ei, retine doar faptele acelea reci despre care zic istoricii ca merita consemnate pentru ca au insemnat ceva timpurilor acelea. Istoria nu ne poate povesti emotiile, bucurii si dureri, pe care unul sau altul sau chiar toti aceia le-au trait. Istoria ne obliga astfel la un rationalism rece care da senzatia obiectivitatii. Evident, cum niciunul din noi nu poate fi obiectiv 100% istoria este relatarea prin prisma unui om care are si el prejudecatile, obiceiurile si naravurile lui.

Draga Ines, mama natiunii chilene, a fost uitata de istorie. Un personaj pare-se neinsemnat in cartile de istorie de azi, dar pe care povestea Isabelei Allende il repune in drepturile de regina unica a unei natiuni unice: combinatia de conchistadori aroganti si indieni incapatanati, zice Allende undeva ca face mandria asta de popor chilen. Ines e totul si mai presus de atat. Si este genul de erou pe care il iubesti din toata inima. Si pe care Allende te face sa il adori, pentru ca are un stil luxuriant cu detalii savuroase, cu efuziuni ironice si o intimitate imbietoare. Asta e Ines.

Si e o poveste atat de simpla, liniar, direct spusa, cu toate trairile acelea pe care istoria nu le mai da, asa cum le-a trait Ines, pentru ca da, cartea este o versiune romantata a memoriilor reale ale lui Ines Suarez, guvernatoare pe viata a regatului Chile, si probabil si acum singura femeie care a facut pentru un popor la fel de mult ca toti barbatii care l-au intemeiat. Ca o ironie a sortii Ines a fost stearpa.

Barbatii lui Ines sunt frontiera de senzualitate a cartii, etapele iubirii unui caracter feminin, puternic, mereu implinit, niciodata linistit. Si daca primul este un anonim, ultimii doi sunt primii doi guvernatori ai Chile-ului, barbati cu care incep cartile de istorie a statului Chile, au orase cu numele lor, zeci de statui si mii de strazi, probabil.

Pe langa belsugul emotional al cartii, aventura si detaliul istoric sunt frontiera ultimei impliniri a cititorului. Iubesti si urasti deopotriva spanioli si indieni, femei si barbati, lumea asa cum e ea si cum a fost mereu: pasionala, patimasa in pat si la razboi, cruda, tragica. Din pacate cum multi o stiu: de sute sau poate mii de ani nimic nu s-a schimbat. Dar puterea iubirii este cea care face calatoria asta sa merite tot. Ines, a sufletului chilen, a intemeiat o tara, iubind.

PS: am folosit cuvantul chilen, in amintirea unui vechi prieten, neuitat, dar de mult pierdut care a trait in Chile, a iubit Chile si care m-a invatat acest cuvant. Chiar daca nu exista in limba romana, e amintirea mea despre Silviu.